Valea Oltetului dezvolta in banda de calcare jurasice situate in sudul Muntilor Parâng si a Muntilor Cãpãtânii un relief abrupt de cca. 200-300 m, care adaposteste minunatele chei ale Oltetului si renumita Pestera de la Polovragi - obiective turistice binecunoscute.

Cheile Oltetului, cu peretii lor paraleli, distantati la 3-4 m in partea inferioara si la 10-20 m in partea superioara, permit in cantitatea redusa de lumina, urmarirea mai multor niveluri de eroziune, in lungimea carora pot fi observate numeroase guri de pestera, in cea mai mare parte inaccesibile.

Cea mai mare si cea mai interesanta dintre pesterile vaii Oltetului este "Pestera lui Pahomie" de la Polovragi, un vechi meandru subteran al Oltetului, sapat in versantul stang al cheilor la 20 m fata de talveg si la 200 m de la intrarea in chei.

Este o pestera lunga de peste 9000 m având galeria principala in cea mai mare parte orizontala din care se desprind mai multe culoare laterale in parte colmatate cu aluviuni. De-a lungul galeriei se disting trei sectoare. Primul sector incepe de la fosta resurgenta si pâna la Culoarul Stâlpului si incepe cu doua culoare laterale mici, mai important fiind cel din dreapta numit "Culoarul liliecilor". Galeria, electrificata, continua cu inaltimi de 2-8 m si latimi in jur de 10 m. Sunt frecvente prabusirile, scurgerile din tavan, hornurile; aici se deschid culoare secundare mici, dar destul de impodobite cu calcita.

Harta pesterii

Sectorul Ogiva, delimitat de Culoarul Stâlpului si Culoarul Sufocat, incepe la aproximativ 400 m de la intrare. Pe parcursul lui se mentine aceeasi latime, insa inaltimea variaza intre 0,5 si 2 m. Gradul de concretionare se reduce, plafonul corespunzând unei suprafete de strat. Ultimul sector de la Culoarul Sufocat si capatul nordic al galeriei continua pestera pâna la un sorb colmatat. Aici inaltimea si latimea se reduc, iar formatiunile stalagmitice sunt mai numeroase spre extremitatile sectorului. Pestera Polovragi este relativ calda, umeda, lipsita de curenti de aer. Biospeologic, pestera este putin interesanta, având o fauna saraca si o singura specie troglobionta: Trachysphera spelaea. Pestera prezinta deosebit interes din punct de vedere geomorfologic si peisagistic.

Imagini din pestera

Zona Cheilor Oltetului prezinta deosebit interes si din punct de vedere floristic si peisasgistic.

Pe putinul sol format intre stâncile calcaroase vegeteaza fagul, artarul, carpenul, ulmul, alunul, sângerul, cãrpinita etc. Aici exista peste 300 de specii de plante caracteristice terenurilor calcaroase: unghia ciutei, strejnicul, ruginita, cornutul de Banat, garofita, mixandra de munte, stelita vînata, etc. In acest cadru generos mai putem adauga existenta unei paduri seculare de castan comestibil si poiana cu narcise - la circa 4 km sud de Cheile Oltetului. Pasarile au aici doi reprezentanti mai de seama: lastunul de stânca si fluturasul de stânca - specii foarte rare in tara noastra.

Ultima actualizare: 20 august 1999
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Turism	Inapoi			Limba Engleza		Contact