Profitând de linistea de la hotarele Tarii Românesti pe care o cârmuia, Constantin Voda Brâncoveanu porunci in vara anului 1690 inceperea zidirii uneia dintre cele mai de seama ctitorii ale sale - mânãstirea Hurez.

Mesterii care au planuit-o, ca si lucratorii care au asezat pietrele acestor ziduri au vadit multa ingeniozitate si pricepere. Armonia proportiilor, compozitia ordonata, unitatea de stil al intregului ansamblu al acestei mânãstiri, pictura ca si motivele decorative sculptate in piatra adeveresc unicitatea si valoarea stilului brâncovenesc. Azi, mânãstirea Hurez este considerata drept cel mai reprezentativ monument al arhitecturii secolului XVII-lea al Tarii Românesti.

Asezata sub poale muntelui Cãpãtânii, in inima codrilor, in apropierea altor ctitorii ale familiei voievodului - Bistrita Craiovestilor si Arnota lui Matei Basarab - mânãstirea Hurez a fost ridicata de Constantin Brâncoveanu si cu gândul de a sluji in vreme de restriste drept scut intru apararea partilor apusene ale tarii.

De la zidirea sa mânãstirea Hurez a fost martora multor evenimente, suferind deseori si mari stricaciuni. In timpul razboiului ruso-austro-turc din 1787 a fost scos acoperisul de plumb al turlei mari, au fost distruse icoanele si ferestrele, mobila din casele domnesti si din chilii. Cu prilejul miscarii revolutionare de la 1821 Tudor Vladimirescu a folosit Hurezul ca centru intarit si prevazut cu provizii. Desele reparatii si modificari din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea au alterat originalitatea fatadelor si arhitecturii interioare.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, la manastirea Hurez a functionat o adevarata scoala de pictura si sculptura a carei influenta s-a resimtit pâna târziu in toata Tara Româneasca. Maestrul echipei de zugravi era Constantinos care, impreuna cu mesteri români, a realizat pictura de la Hurez in ale carei ansambluri se evidentiaza trasaturile specifice picturii epocii brâncovenesti: tratarea portretelor intr-o maniera realista, exprimând chiar trairi sufletesti - ca de pilda chipul ctitorului - folosirea unor elemente din viata reala.