Daramaturi de piatra cenusie si bolovani mari, un zid de aproape 8 metri inaltime, reconstruit in 1927, si fundatiile a doi pereti - atat a mai ramas azi din falnica cetate de odinioara. Construita probabil prin secolul al XIII-lea, cetatea a fost daruita in 1484 de Matei Corvin lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei. Situata la o mare inaltime si intr-o zona singuratica, cetatea era un loc sigur de paza. Ea a devenit, prin fortificatiile facute de Stefan cel Mare, una dintre cele mai puternice din Transilvania. Un drum serpuitor ducea de la poalele dealului pana sus la cetate, trecand pe langa fantana din care se mai vad acum cateva parti sfaramate.

In anul in care marele sultan Soliman s-a repezit cu oastea numeroasa asupra Moldovei (1538), la Ciceu si-a gasit adapost Doamna Elena, sotia lui Petru Rares, impreuna cu fiii ei si cativa oameni credinciosi. "Aici a plans ea lacrimi amare, cu gandul la sotul ce se lupta cu moartea...Apoi cand Rares (parasit si tradat de boieri) a gasit cararea de fuga, el alerga la ai sai, si in lungi zile de asteptare dureroasa a privit voievodul pribeag de pe inaltimea stancii sale la marile paduri de stejari batrani care ascundeau satele, la liniile intreite, impatrite ale dealurilor in zare si la departatele culmi carpatine, dincolo de care stateau Domnia, Mostenirea, Tara." (N. Iorga).

Asediata de Martinuzzi, din ordinul lui Ioan Zapolya, cetatea a fost nevoita sa se predea dupa patru luni, din lipsa de munitii si provizii. In 1544 este daramata, tacerea si pustiul asternandu-se de atunci peste ruinele sale. A ramas in continuare in stapanirea Moldovei doar domeniul cetatii, apoi si acesta este pierdut in timpul lui Alexandru Lapusneanu.

Unicul martor al zilelor de glorie a cetatii se afla azi in Muzeul de Istorie din orasul Dej si reprezinta un relief in piatra cu stema Moldovei din vremea lui Bogdan cel Orb.

Ultima actualizare: 27 noiembrie 2000
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Turism				Contact