Dominanta a peretelui de sud, culoarea albastra este specifica manastirii asa cum rosul stins spre caramiziu este dominanta frescei exterioare la Moldovita sau verdele la Sucevita. Albastrul de Voronet este inconfundabil; unii nu au ezitat sa-l inscrie printre notele definitorii ale culturii romane, pe aceeasi treapta cu mitul mioritic sau cel al Mesterului Manole. Pictorii au fost inconfundabil moldoveni, adica romani din partea locului, fara discutie cunoscatori ai tehnicilor Renasterii italiene. In 1983, regretatul Vasile Dragut, inegalabil cunoscator al manastirilor pictate din Bucovina, il evoca pe un mare istoric al artei, de renume mondial, austriacul Josef Srtzygowski, care scria in 1913: "Mai presus de orice s-ar putea vedea in Moldova se situeaza aceste curioase biserici care, gratie policromiei fatadelor, pot fi comparate cu biserica San Marco din Venetia sau cu domul din Orvieto...Nici o alta tara din lume nu ne ofera ceva asemanator". De atunci, mari specialisti in istoria artei au vazut Voronetul si celelalte minuni din nordul Moldovei: Charles Diehl, Henri Focillon, Paul Henri, Puig i Cadafalch, Mihail Alpatov, Viktor Lazarev. Moldova acelui timp, stat important pe harta continentului sub Stefan, a carui opera a fost vremelnic continuata de Petru Rares, a oferit patrimoniului culturii universale acele monumente impotriva degradarii carora lupta din rasputeri in primul rand obstile monahale si de-abia in plan secund statul.

"Judecata de apoi" - vedere exterioara

Fiind foarte romanesti, ele apartin deopotriva umanitatii intregi. Iar Voronetul este sinteza lor. Cum vor fi razbatut prin vitregia timpurilor, intr-una dintre cele mai ploioase zone ale tarii, acele minunate culori? Conform cercetarilor efectuate de prof. Dan Mohanu de la Academia de Arta de la Bucuresti (text comunicat noua de excelentul etnograf Dumitru Rusan de la Muzeul Lemnului din Campulung Moldovenesc), specialist care recunoaste ca rezistenta picturilor "tine, in primul rand, de ordinul miracolului", nu ar fi vorba de "seve" de flori si de "pamanturi" colorate locale din traditia rurala, ci, pur si simplu, de continuarea traditiei bizantine si de recursul la tehnica mixta fresco-secco (ceea ce ne duce iarasi cu gandul la celebra formula a lui Nicolae Iorga relativ la rolul jucat de Principatele Romane dupa victoria lui Mahomed in 1453: "Byzance apres Byzance"). La Voronet a fost indubitabil folosit Iazuritul, de provenienta asiatica, in amestecuri cu alte ingrediente. Proportiile nu sunt cunoscute, dar un lucru este cert: acest mineral, caruia i se spune si lapis-lazuli, da faimoasa culoare albastra, avand totodata curioasa proprietate de a-si adapta nuanta in functie de gradul de umiditate din atmosfera. Acest albastru fara pereche, paradoxal complementar cu verdele, si in "Judecata de Apoi", si pe fondul padurii din jur, l-a fascinat pe Mihail Alpatov, care scria: "Figurile picturii exterioare de la Voronet sunt desenate pe un fond de un albastru viu, dupa cum insasi biserica se profileaza pe albastrul cerului. In nici o alta tara din Europa, nici macar in patria clasica a picturii murale, in Italia, nu vom gasi ceva cat de cat asemanator cu aceste biserici, ale caror culori armonioase scanteiaza pe verdele poienilor, pe fondul tremurat al dealurilor din frumoasa Moldova".

Ultima actualizare: 8 decembrie 2000
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Turism	Index Arhitectura	Inapoi				Contact