"Iara Stefan-voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus, spre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil. Si batand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-au istovit sihastrul ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda. Si s-au spovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci au ba? Iar sihastrul a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii".

Aceasta este, dupa Ion Neculce, geneza Voronetului, lacas ridicat din porunca marelui voievod. In pisania aflata deasupra usii existente, din 1547, in pronaos sta scris: "Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn Tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram in manastirea de la Voronet in numele Sfantului, slavitului mare mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, in anul 6996, al lunii mai 26, in luna Pogorarii Duhului Sfant si a fost terminata in acelasi an al lunii septembrie 14". Asadar, in 1488 (6996 "de la Facerea Lumii"), mesterii zidari, cu piatra si lemn aflate din belsug in imprejurimi si cu ajutorul razesilor, au ridicat, in timpul-record de trei luni si exact trei saptamani, biserica. Multa vreme s-a crezut ca pustnicul Daniil a fost doar o figura de legenda. Astazi existenta istorica a anahoretului nu mai este pusa la indoiala.

Nu departe de manastirea Putna se afla satul Laura, in vecinatatea caruia, ascuns in padure, s-ar fi aflat, mica manastire cu hramul Sf. Laurentiu, unde si-ar fi inceput viata monahala Daniil, figura de care sunt legate istoria ortodoxismului romanesc, dar si literatura noastra din perioada cronicarilor moldoveni. In 1490 asezarea Laura (Lavra?) exista. In preajma se afla si chilia pe care, spune traditia, si-ar fi cioplit-o, nevoindu-se cu dalta in piatra dura, insusi sihastrul Daniil.

Doua decenii separa inceputul zidirii Putnei (iulie 1466), conceputa ca necropola domneasca, de ridicarea Voronetului. Il vom regasi pe pustnic pe fatada constructiei adaugate la 1547 pe timpul lui Ilias, fiul lui Petru Rares, binecuvantarea mitropolitilui Grigorie Rosca, un exonartex (pridvor), pe care, in stanga usii cu incadrament de piatra in caneluri, surmontata de o fereastra gotica, schimnicul este infatisat impodobit cu aureola sfintilor. Noua pisanie inregistreaza astfel evenimentul: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh si cu osteneala lui Dumnezeu Chir Grigorie, Mitropolit a toata Tara Moldovei, s-a adaugat si s-a inceput si s-a zidit acest mic priprat si s-a zugravit imprejur toata biserica pentru sufletul sau, in zilele binecredinciosului Io Ilias Voievod si a maicii sale Elena in anul 7055 luna septembrie 14".

Asadar exista doua faze de constructie si doua faze ale picturii interiorului: vechea fresca de pe timpul lui Stefan cel Mare si Sfant, infatisat in tabloul votiv din 1496, impreuna cu doamna Maria-Voichita si fiul, Bogdan, si pictura pronaosului, inceputa la o jumatate de secol dupa prima. Tabloul votiv (caracteristic bisericilor ortodoxe) de la Voronet are o insemnatate istorica echivalenta cu miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Putna (scris si ornat de ieromonahul Nicodim la 1473), chipul marelui domnitor fiind astfel transmis cu fidelitate posteritatii, ca si portretul celui mai destoinic urmas al sau, Petru Rares, pictat pe peretele de separatie al naosului de la Humor, ca si la Moldovita (1530, respectiv 1532).

Ultima actualizare: 8 decembrie 2000
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Turism	Index Arhitectura	Inapoi				Contact