Pe culmea muntilor Orastiei, bine pazit de metereze naturale si valurile inaltimilor, se afla cu peste 2000 de ani in urma un complex de intarituri din care remarcabila era cetatea de la Grâdistea Muncelului - Sarmizegetusa, centru politic si militar al dacilor. Ruinele care au infruntat veacurile dezvaluie, cu glasul lor de piatra, frânturi din ceea ce a constituit podoaba si mândria statului dac de odinioara.
Grandioasa capitala a statului dac, ridicata cam la jumatatea sec. I i.d. Ch., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila.

Cetatea, un patrulater format din blocuri masive de piatra, isi intindea domeniul, in cinci terase, pe un teritoriu de aproape 3 hectare. In cuprinsul cetatii se intretaiau drumurile pavate de piatra. Pe doua inaltimi situate nu prea departe de ruinile cetatii se gasesc resturile unor constructii, probabil cu caracter religios: Sanctuarul mare patrulater si Sanctuarul mic rotund. Blocurile de piatra ale sanctuarului mic, asezate intr-o anumita succesiune, simbolizând razele soarelui, aveau desigur, un rol calendaristic. Ramasitele unui templu si ale unui turn de paza, fragmente de vase ceramice, vetre de foc, unelte si urmele unei instalatii pentru captarea apei de izvor sunt, de asemenea dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri.

Referitor la cetatea Sarmizegetusei putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica obisnuita - "murus Dacicus", inconjurau un mamelon cu cota de 1000 m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata, nerespectand nici traseul, dar nici tehnica de constructie a zidurilor acesteia. La 100 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta.
In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, altele din piatra de andezit.

Asezarea civila, formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO" ("Decebal fiul lui Scorilo").
Insemnari descoperite pe unele blocuri de piatra ale sanctuarelor, monede, arme precum si un vas de ceramica purtând stampila "Decebalus per Scorilo" au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea ca existând in vremea când Dacia a fost condusa de Burebista si apoi de Decebal.

Dupa infrângerea dacilor si cucerirea cetatii de catre romani, acestia au stabilit aici o garnizoana militara, formata din detasamentele legiunii a IV-a Flavia Felix, din care se mai vad resturile unei cladiri si ale unei bai.