Situl arheologic Germisara sa afla situat in partea de sud-vest a Transilvaniei pe malul drept al raului Mures in imediata apropiere a drumului ce lega in antichitate Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetusa (capitala Daciei romane) de Micia si Apulum.
Germisara cuprindea in antichitate castrul militar cu canabae, asezare civila si termae-le.
Mamelonul de travertin si tuf calcaros pe care au fost identificate termae-le are o forma aproape circulara cu diametrul de 90-95 m.

In perioada romana complexul a functionat in doua faze: una exclusiv de suprafata si a doua in subteran si suprafata. In centrul mamelonului se afla o cavitate naturala a activitatii apelor termale din subteran. In antichitate, aceasta cavitate cu o deschidere la partea superioara de 18x12 m si o adancime maxima de aproximativ 7 m, avand o forma de palnie, era plina cu apa termala.
In peregrinarile lor romanii cantonati in castrul de la Cigmau si imprejurimi au descoperit acest "lac" si au constatat efectele benefice ale apelor. Posibil ca intr-o prima etapa sa se fi scaldat chiar in interiorul acestuia. Cu timpul au inceput amenajarea unei retele de canale de dirijare a apei de la sursa spre bazinele sapate in pamant si captusite cu scandura, ce se aflau la baza mamelonului.

Canalele au fost realizate prin cioplire direct in stanca locului, iar in zonele unde acestea nu permitea, traseul a fost completat cu tegulae si mortar anhidric sau scocuri din lemn. Pe aceste canale apa curgea prin cadere. Din acest moment "lacul" devine un loc de cult, in interiorul lui fiind descoperite peste 600 de monede de bronz si argint, o frumoasa statuie a zeitei Diana, realizata din marmora de Bucova, altare votive (dispuse candva in jurul cavitatii si prabusite ulterior in interior), precum si opt placute votive din aur dedicate zeitatilor tamaduitoare si protectoare ale apelor termale (Diana, Hygia si Nymphae).
Dupa mai multe fluctuatii ale nivelului apei in cavitate, fapt ce poate fi constatat dupa formatiunile geologice de pe peretii cavitatii naturale, aceasta s-a stabilizat la aproximativ 2 m sub nivelul initial. Solutia care sa ofere utilizarea in continuare a bailor a fost cea de sapare a unei galerii in sistemul de minerit (orientata nord-sud) si amenajarea acesteia in functie de necesitati.