| Zacamantul de sare de la Turda a fost cunoscut si exploatat din cele mai vechi timpuri, insa exploatarea sistematica a zacamantului, prin lucrari miniere in subteran, incepe in perioada ocupatiei romane in Dacia. Sarea era exploatata in camere de 17-34m adancime si 10-12m latime, dispuse una langa alta si despartite intre ele de o intaritura de siguranta. Sistemul asigura o extractie masiva a sarii, insa era aplicabil numai in zonele unde sarea era situata aproape de suprafata. |
Continuitatea ocupatiilor de extractie in sec. VI-IX, a unor minerale utile absolut indispensabile, se poate presupune si in cazul exploatarii sarii.
In anul 1075 este amintita pentru prima oara existenta vamii sarii de la Turda.
In cursul secolului al XIII-lea este pomenita documentar Ocna de la Turda. Astfel la 1 mai 1271 se daruia capitlului din Transilvania "ocna de sare de la Turda". Ulterior, atat capitlul din Alba Iulia cat si episcopul Transilvaniei capatau privilegii pentru folosirea sarii din ocna de la Turda.
Pentru coordonarea activitatii de exploatare, depozitare si transport a sarii s-au infiintat camarile de sare. Potrivit unui raport intocmit in anul 1552 de comisarii regali Paulus Bornemisza si Georgius Wernher, camara de sare principala era cea de la Turda, iar sarea era extrasa din ocna cea mare si ocna cea mica. Despre sarea de aici se spunea ca "este buna si tare (sal ipse bonus et solidus)". Sarea era extrasa sub forma de bulgari, cu greutatea de 5,5 si respectiv 17 libre (1 libra=560 grame).
La sfarsitul sec. XVII si inceputul secolului urmator mineritul din Transilvania inregistreaza o inviorare, datorita unor masuri luate de Curtea din Viena pentru redresarea economiei acestei provincii. Sarea era exploatata aproximativ in aceleasi ocne care au functionat in epoca anterioara, insa ocnele de la Turda continuau sa fie cele mai importante.
In anul 1767 este publicata lucrarea mineralogului clujan Johann Fridwaldszky "Minerologia Magni Principatus Transilvaniae" in care autorul afirma, referindu-se la ocnele de la Turda ca "acestea sunt vrednice de cea mai mare admiratie". Dupa ce prezinta in mod detaliat sistemul de construire si exploatare a ocnei in forma conica (clopot), modul de evacuare a sarii cu ajutorul crivacului, autorul relateaza: "Ocnele de la Turda numara cinci puturi mai importante, dintre care primul se numeste cel de sus, al doilea, cel de jos, al treilea numit Cojocnean, al patrulea Sf. Terezia, iar al cincilea Sf. Anton". | 
|
| Salina de la Turda care a fost una din cele mai importante saline ale Transilvaniei, incepe sa decada dupa anul 1840, datorita concurentei tot mai puternice a salinei Ocna Mures. Putul Anton a fost inchis in anul 1862, deoarece sarea extrasa era amestecata cu steril, insa celelalte doua puturi vechi Iosif si Terezia au ramas in continuare in exploatare. Pentru a usura transportul sarii la suprafata,in anul 1853 s-a hotarat construirea galeriei de transport Franz Iozef pornind de la Turda Noua. Primii 280 de stanjeni ai galeriei traverseaza argile si marne salifere, fapt ce a impus sustinerea acestui tronson cu zidarie de piatra. Lungimea totala a galeriei este de 485 de stanjeni (1 stanjen=1,89m). Concomitent cu saparea galeriei de transport a fost modernizat putul Terezia prin completarea acestuia cu doua camere laterale Ghizela si Rudolf, extractia fiind concentrata in cea din urma. |
In toata perioada cat a functionat, la Salina Turda nu s-a folosit munca detinutilor. Sarea era extrasa de catre muncitori specializati in taierea sarii, taietorii de sare (incisores salium). Transportul la suprafata il faceau muncitori denumiti famuli. Operatia de scoatere la suprafata a sarii se facea cu ajutorul unei instalatii numita crivac, actionata cu ajutorul fortei cailor. Ocnele erau luminate cu lumanari si opaite de seu. Pentru exploatarea sarii nu s-au utilizat substante explozive si nici utilaje mecanice pentru taierea sarii.
Salina Turda isi inceteaza activitatea in anul 1932. In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, salina a fost utilizata ca adapost antiaerian de populatia orasului.
Salina Turda a intrat in circuitul turistic in anul 1992.
Microclimatul salinei este caracterizat de variatii anuale ale temperaturii cuprinse in limitele 11-12 C, umiditatea relativa de aproximativ 80%, presiunea aerului situata intre 747-752 mmHg si viteza de miscare a aerului in limitele 0,02-0,70m/sec.
Acesti factori, o ionizare a aerului la nivele moderate precum si lipsa bacteriilor patogene contribuie, ca si in celelalte saline din tara, la efectul curativ binecunoscut in afectiuni ale aparatului respirator.
| 
|
| Ultima actualizare: 18 martie 2003 | |||||||||
| Legatura catre: | 
Pagina Nationala | 
Index Romania | 
Index Turism | 
Limba Engleza | 
Contact | ||||