Cetatea Sighisoara "cea mai frumoasa si cea mai bine pastrata cetate oraseneasca din Transilvania" a primit de-a lungul timpului apelative ca: Perla Tarnavei, margaritar al Transilvaniei, Nurnberg transilvanean. Sighisoara ni se infatiseaza si astazi ca un veritabil oras-muzeu oferind vizitatorului modern sansa rara de a realiza o intoarcere in timp, in atmosfera medievala de acum cateva sute de ani.

Istoria zonei in care se afla orasul Sighisoara isi are inceputurile cu cateva mii de ani inainte de intemeierea orasului de catre colonistii germani. Acestea sunt: asezarea preistorica de pe Dealul Turcului (Wietenberg) aflata la 3 km N-V de oras, din epoca bronzului mijlociu (1800-1300 i.Hr.) care a dat numele de Cultura Sighisoara-Wietenberg), asezarea dacica fortificata datata in perioada Latene (sec II i.Hr.-sec II d.Hr.) a fost cea mai puternica fortificatie dacica de pe cursul mijlociu al raului Tarnava Mare. Dacii, popor indo-european inrudit cu tracii, au trait in urma cu 2000 ani pe teritoriul Romaniei de azi, atingand un nivel de civilizatie asemanator cu al celtilor si al germanilor din antichitate. Transilvania a facut parte din Provincia Dacia, si este extrem de bogata in vestigii ale civilizatiei romane. Romanii au construit orase, au ridicat fortificatii militare si au realizat o puternica retea de drumuri strategice. Astfel, in apropiere de Sighisoara, pe platoul Podmoale, se afla urmele unei fortificatii militare romane (castrum) in care a stationat o cohorta a Legiunii XII GEMINA cu sediul la Alba Iulia Apulum.

Cea mai dificila perioada a istoriei locale incepe odata cu plecarea administratiei romane din Dacia. Este perioada migratiilor care a durat aproape 1000 de ani, cuprinzand 10 valuri de populatii migratoare venite din rasarit. Dintre acestea numai maghiarii au reusit sa cucereasca treptat intreaga Transilvanie pe care au integrat-o in regatul maghiar, care ulterior a intrat in componenta Imperiului Austriac pana in 1918, cand acesta s-a destramat.

In sec XII d.Hr. in sudul si estul Transilvaniei a fost colonizata populatia germana. Venita dintr-un spatiu european cu civilizatie superioara, aceasta populatie a construit principalele orase medievale din Transilvania si Ungaria, contribuind la ridicarea nivelului general de civilizatie al zonei. Colonistii germani au fost adusi de regele Geza al II-lea (1141-1161) de pe meleagurile Rinului, Moselei si din Flandra. Veniti ad retinendam coronam- pentru apararea coroanei -, acestia au luat in stapanire fundus regius - pamant craiesc -, bucurandu-se de drepturi si privilegii deosebite. Alti colonisti au fost adusi din dreapta Rinului, din Saxonia, localitate care a dat germanilor din Transilvania numele generic de sasi-saxones.

Dintre nucleele urbane aparute catre sfarsitul sec al XIII-lea acela situat la confluenta raului Saes cu raul Tarnava Mare, avea sa dea nastere uneia dintre asezarile cele mai caracteristice ale Evului Mediu transilvanean, Sighisoara, vechea cetate Schassburg.

Sighisoara este inclusa astazi in patrimoniul UNESCO, un oras medieval european, ale carui vechi edificii si cladiri sunt inca functionale si bine pastrate. Legata rutier de Brasov (116 km-E60), Tg. Mures (54 km-E60), Sibiu (90 km-E14), este accesibila si pe cale ferata pe linia principala Bucuresti-Brasov-Cluj Napoca-Oradea.

Cronicarul G.Krauss fixeaza inceputurile locuirii medievale la Sighisoara in anul 1191. Insa, documentar localitatea este atestata in anul 1280 sub denumirea de Castrum Sex si apoi in 1298 cu termenul german Schespurch.

In cursul sec. al XIV-lea evolutia localitatii a fost deosebit de rapida. In 1337 Sighisoara devine centru de scaun iar in 1367 capata rang de oras: Civitas de Segusvar.

Locuitorii orasului medieval au fost de la inceput meseriasi organizati de timpuriu in bresle (corporatii). Desi cea mai veche mentiune a unor bresle la Sighisoara dateaza din anul 1376, documentar cele mai multe bresle si branse mestesugaresti sunt precizate dupa anul 1400. Se apreciaza ca in secolele XVI-XVII a existat la Sighisoara un numar de cel putin 15 bresle cu 20 de branse mestesugaresti. Breslele nu au avut numai un rol economic ci ele au construit si sistemul de fortificatii al orasului.

Epoca de glorie a orasului o reprezinta secolele XV-XVII, cand burgul devine un important centru artistic; pictori, sculptori, unii veniti din Konigsberg, Salzburg, Boemia, Tirol, dar si autohtoni ca Elias Nicolai, sculptor al barocului transilvanean, s-au perindat pe aici. La acestia se adauga pleiada de cronicari din sec. XVII avandu-l ca "spiritus rector" pe G. Krauss. Nu trebuie sa-l uitam pe renumitul farmacist Andreas Bertramus al carui "spirtus vitriolis" a devenit foarte cunoscut in epoca.

Pe plan politic, in sec. al XV-lea, Sighisoara devine al doilea oras ca importanta dupa Sibiu jucand un rol de seama in relatiile Tramnsilvaniei cu Tara Romaneasca. Asa se explica prezenta la Sighisoara intre anii 1431-1435 a principelui muntean Vlad Dracul in casa Paulini, azi Casa Vlad Dracul. Stapanitor al intinselor feude de pe Olt, din Tara Fagarasului si Almasului, el fusese incoronat in 1431, in catedrala de la Nurnberg ca domn al Tarii Romanesti de catre imparatul Sigismund de Luxemburg si investit cavaler al Ordinului Dragonului. De acum, Vlad Dracul va purta pe armuri insemnele acestui ordin, care isi propusese izgonirea turcilor din tarile crestine. In calitate de domn al Tarii Romanesti el si-a exercitat o autoritate efectiva asupra intregii Transilvanii de sud. La Sighisoara, intr-un atelier de argintar a fost batuta moneda sa, ducatul nou de argint, si emite documentul care mentioneaza pentru prima data numele romanesc al orasului, Saghisoara. Legenda spune ca la Sighisoara s-a nascut fiul sau, Vlad Tepes - Draculea, viitorul domn al Tarii Romanesti. Documentar se stie de trecerea sa prin Sighisoara in anul 1476, anul mortii sale.

In 1631, in biserica din Deal va fi ales Gheorghe Rakoczi ca principe al Transilvaniei si rege al Ungariei. De asemenea orasul a cunoscut si perioade tulburi. In sec. al XVII-lea orasul este ocupat in mai multe randuri de secui. In 1676 trei sferturi din oras arde, 1709 ciuma ucide 1300 din cei 3000 locuitori ai orasului. In 1738 orasul cunoaste cel mai mare cutremur, iar in 1771 cea mai groaznica inundatie. La 1848 Sighisoara este prinsa in centrul evenimentelor revolutionare. La 31 iulie 1849, pe campia de la Albesti (langa Sighisoara), trupele revolutionare maghiare conduse de polonezul Bem au fost infrante de trupele tariste chemate de imparatul Franz Ioseph. In aceasta batalie au disparut poetul maghiar Petofi Sandor si generalul rus Scariatin. Pe locul unde a cazut generalul rus s-a ridicat in 1852 monumentul Scariatin, iar in comuna Albesti, in anul 1897, un monument simbolic: un obelisc cu un vultur purtand in cioc o sabie si un mic muzeu inchinat poetului Petofi Sandor.

Ultima actualizare: 14 iunie 2002
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Turism	Index Orase			Limba Engleza		Contact