Fenomen de ruptura, avangarda istorica nu putea aparea intr-un moment mai potrivit decat cel creat de prima conflagratie mondiala care a adus cu sine profunde mutatii sociale si o dorinta fireasca de reevaluare a tuturor certitudinilor pe care se sprijinea omenirea de cam multa vreme (daca nu chiar de la Renastere incoace). Intr-adevar, cu exceptia expresionismului si a futurismului, miscarile europene de avangarda s-au nascut in timpul primului razboi mondial; cele trei tendinte majore care au aparut in aceasta perioada; neoplasticismul, constructivismul si dadaismul s-au dezvoltat - nu intamplator - in tari neutre precum Olanda, Elvetia sau in Rusia revolutionara. Cu totul ciudat e insa faptul ca unii artisti originari din Romania au jucat un rol important in constituirea avangardei internationale inainte chiar de a se intoarce in tara si de a pune bazele avangardei istorice romanesti. Parafrazandu-l pe Tristan Tzara, ar trebui sa precizam ca avangardismul este o stare de spirit; deci, in cadrul mai vast al unor anume caracteristici comune, el poate capata forme particulare care se schimba in fuctie de evenimente si de popoare. Ca stare de spirit, avangardismul exista si in Romania frumoase epoci de ar fi sa ne gandim si numai la manifestarile simbolist-moderniste (in care importanta lui Iser mai ramane inca de precizat), ca sa nu mai vorbim de cazul unic, dar atat de tipic, al lui Urmuz, a carui "literatura" a fost recuperata de avangarda istorica si a carui personalitate a fost randuita printre precursori. Deci, departe de a fi "important", dupa cum o acuzau unii critici din epoca, avangarda romaneasca nu facuse decat sa debuteze "oficial" in strainatate prin intermediul unor Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, M.H.Maxy etc. si era asteptata, "pregatita" in tara de alti ca Ion Vinea. De altfel, Maxy a precizat odata in mod expres ca, "Noi locuitorii acestei tari, am luat parte la noua scoala ca spectatori si militanti (...). Din acest motiv, modernismul nostru nu este si nu poate fi un sistem de gimnastica spirituala creda baietii "destepti". Nucleele moderniste in plina crestere reprezinta exploziile vulcanice ale spiritualitatii europene, aceasi ca esenta peste tot, care se manifesta la noi si aiurea, modificand datele psihice si climatice pana in prezent estimate ca inalterabile. Modernismul romanesc se integreaza in peisajul spiritual european, certificat de cazul Brancusi".

In ceea ce priveste pe Ion Vinea, pe care l-am lasat intr-o faza anterioara, asteptand, el a avut un rol deosebit in pregatirea si lansarea noilor idei in cultura romaneasca. Militza Petrascu, mult mai tarziu, ii facea urmatorul portret de cerneala: "Taciturn, insa activ si energic, Vinea se lasa greu apropiat, dar odata manifestandu-si atasamentul, afectiunea si prietenia, toate aceste calitati de sociabilitate deveneau permanente de nezdrunciant (...()". Cat despre rolul jucat de Vinea in pregatirea si lansarea noilor idei in cultura romaneasca, ne putem face o idee chiar si numai frunzarind corespondenta din anul 1916 dintre el, Tristian Tzara si Iancu publicata relativ recent de Henri Behar.

Asadar, spicuim opere la intamplare: "am dorinta frumoasa" - le scria Vinea in iulie 1916 - "sa colaborez la poeme nec plus ultra". Cativa ani mai tarziu, poetul de la Bucuresti se impacienta: "De ce nu dai o fuga pana aici sa faci o expozitie de arta noua? Manifestele voastre au un succes nebun, mai ales idiotia pura, foarte inteleasa[...] Iti incredintez sufletul meu deja dadaizant". Jocul conspiratival "intirnetionalei artistice" de atunci si de mai tarziu a fost de evocat de Vinea in romanul sau "lunateci". Eroul naratiuni era unul dintre "sefi miscari" si primea prin posta: "Reviste de o grafica bizara, cataloage de expozitii fotografii trucate: conspiratorii erau intr-un contact neantrerupt si intr-o stare de emulatie permanenta.[...] Internationala artistica a novatorilor de pretutindeni trimite afise colorate pe deasupra capetelor omenirii".

Dat fiind ca debuturile avangardei plastice romanesti sunt legate mai ales de receptarea teoriilor constructiviste, ne propunem mai intai sa schitam inlinii generale activitatea lui Marcel Iancu in elvetia si in Germania, cu atat mai mult cu cat, dupa intoarcerea lui in tara, el a fondat cu Ion Vinea revista Contimporanul care se intitula "organ al constructivismului romanesc" si ca el a militat pana la un moment dat in aceasta directie. Se stie ca, pe cand studia arhitectura la Zurich, Marcel Iancu a fost unul dintre initiatorii aventurii dadaiste. Un anume serios constitutiv in diferentia insa de compatriotul si prietenul sau Tristan Tzara. "Pe cand Tzara reprezentta latura agresiva, anti-arta, Iancu cauta febril indirectia unui dada pozitiv", isi amintea Hans Richter.

In afara mastilor grotesti pe care le-a conceputpentru serile de la Cabaret Valtaire care anuntau, dupa o expresie a lui Jean Arp, "epoca fabulatiei totale si libere in arta", Marcel Iancu a realizat, intre 1916 si 1918, o serie de reliefuri nonfigurative. Ele erau turnate in ghips, ori asamblate din bucati de lemn pictate in albsau in culoare. Ni se pare ca e cazul sa remarcam o relatie intre crearea acestor reliefuri, exemple clare de arta abstracta, expuse de Iancu in anul 1918 la Kunstgewerberschule din Zurich si studiile sale asupra problemelor structurale ale arhitecturii.

Pentru ca revolutia sa fie totala, arta trebuie sa se emancipeze nu numai de imaginea figurativa, dar si de conventia "genurilor", ca de exemplu, cel al "picturii de sevalet". In afara conversatiilor cu tovarasii sai de idei, Marcel iancu a tinut, in ianuarie 1919, o serie de conferinte privina arta abstracta. Tot Hans Richter isi amintea ca printr-o serie de conferinte si discutii profetice, el a demonstrat in timpul anilor dadaristi 1917 - 1920 teoriile sale [asupra artei abstracte - n.n.]: intr-o expozitie demonstrativa si o conferinta el aparase deja - la Muzeul de Arte si Meserii din Zurich - arta abstracta si pur practica impotriva picturii de sevalet si aceasta cu mult inaintea lui Le Corbusie si cu multi ani inaintea miscarii de sinteza a artelor plastice". Cautarile lui Jean Arp cu care Marcel Iancu a expus adesea, au fost intr-o oarecare masura asemanatoare in aceeasi epoca [...].

Jocul inspirat de forme caracterizeaza opere de Marcel Iancu precum "Incuietoarea ardenta" sau "Fetis oriental", in care geometria, manipulata de un artist inventiv si jovial isi pierde severitatea specifica. Titlul unui alt relief, "Alb pe alb" aminteste (pura coincidenta) titlul faimosului tablou expus de Malevici in 1918: "Compozitie suprematista: alb pe alb". Acestui relief i-a dedicat Jean Arp de altfel un lung poem care poarta in dedicatie aceste cuvinte - "in amintirea experientelor noastre comune din anii 1916-1919". De altfel, cu feliefurile abstracte ale lui Marcel Iancu, "expresii ale armoniei construite" (J. Arp), ne gasim in lumea fara obiecte careia suprematismul n-a facut decat sa-i reflecte una dintre fatete. Aproprierile cu suprematismul ar putea continua spunand ca in timp ce arhitectul Marcel Iancu picta, pictorul Malevici a fost si autorul unor interesante proiecte de arhitectura utipica. Sculputurile arhitecturale ale lui Marcel Iancu eru constituire in suprafata (in plan) si in functie de o suprafata, fapt ce le permite o "cooperare" cu peretele in spatiul arhitectural in general. Marcel Iancu a cautat acea stare limita de obiect lucrat din materiale reale intr-un spatiu real, el a vrut sa creeze opere mai intai artistice, expresii ale unui spirit eliberat de orice "cristalizari figurative".

Intre 1920 si 1922 Marcel Iancu a facut calatorii la Paris si in Germania. In anul 1922, el a participat la primul Congres International al Constructivismului de la Weimar, initiat de Theo van Deesburg; la acest Congres, Hans Richter a citit o "Declaratie a grupurilor constructiviste din Romania, Elvetia, Scandinavia si Germania" pe care o termina cu semnificativele cuvinte: "Credeti ca trebuie sa alegeti ca mijloc de reorganizare a societatii, expozitiile, revistele sau congresele? Daca am ajuns atat de departe incat putem lucra si progresa in grup, sa nu ezitam intre o societate care nu are nevoie de noi si una care nu s-a nascut inca; sa incercam mai degraba sa schimbam lumea actuala". In fragmentul citat se recunoaste cu usurinta visul utopic al avangardei de a extinde revolutia din planul estic in cel social-politic; dat fiind ca noul trebuie sa inlocuiasca vechiul, arta de avangarda isi asuma candid un rol subversiv, se considera destinata sa rastoarne o oficialitate si un sistem "academizat". Revista Contimporanul fondata in 1922 la Bucuresti de Marcel Iancu si Ion Vinea isi manifesta inca din primul numar dorinta de a schimba fata lumii. Vinea scria totusi ca noua revista era conceputa mai mult ca sa dea glas unei etape din "revolutia sufletului". Asa a si fost, in plus revista izbutind sa-i grupeze pe toti artistii si scriitorii interesati de noile forme de arta. Pana in anul 1924 - cand se poate vorbi de constituirea unui grup constructivist - revista si-a asumat rolul de a ridiculiza/submina arta oficiala (sau unanim recunoscuta ca atare) si de a populariza ideile constructivismului, cubismului si pe cele ale artei abstracte in general. Ion Vinea nu obosea sa repete, in stitul sau acid, ca: "un desen, o gravura, un tablou nu trebuie sa reprezinte papiote de ata, nuduri, balerine, magari, peisaje, sfinti" si ca subiectul nu conteaza in arta moderna, in timp ce Marcel Iancu glosa pe un ton profesoral: "nu gasim niciunde in natura exemple de arta, caci realitatea exterioara nu este rezultatul intelegerii si sentimentul nostru. Cei care continua sa confunde arta cu viata se inseala, caci realitatea amienta nu este identica sau asemenea intentiilor frumusetii plastice". Inspirat probabil de scririle lui Kandinsky, Marcel Iancu nota intr-un articol privind pictura abstracta despre sunetul interior al artei si dezvolta o paralela intre pictura si muzica (...). In sfarsit, in articolul intitulat Constructivism si arhitectura, Iancu da urmatoarea definitie: "Constructivismul este arta abstracta iesita dintr-un sens optimist al vietii; el purifica arta de romantism fiind o expresie a dorintei de constructie din zilele noastre".

Ni se pare important mai cu seama efortul redactorilor de a inscrie Contimporanul intr-un circuit international de idei, de a fi publicat in aceasta revista articole semnate de van Doesburg, Hans Richter sau Lajos Kassak, reprezentanti notabili ai avangardei europene. In anul 1923 aparea in Contimporanul articolul lui van Doesburg Contra artistilor imitatori: "Arta generatiilor viitoare" - scria Doesburg - "va fi expresia colectiva spre o unitate reala prin organizarea si disciplina mijloacelor plastice". Am citat aceasta fraza pentru a sublinia faptul ca era vorba de preocuparile cele mai recente ale lui van Doesburg. In anul 1923, van Doesburg si van Eesteren publicasera in "De Stijl" manifestul inititulat "Spre o constructie colectiva" in care se nega artei orice pretentie creatoare, arta avand misiunea provizorie de a construi un ambient artificial. "Provizoriu - specifica manifestul - pentru ca arta urmeaza sa dispara odata conceput ambientul". In acelasi an, Hans Richter publica in Contimporanul articolul initulat "Constructivismul. Pictura neo-cubista", este problema artei actuale. Nu mai vrem opere de arta de nunanta persoanala (...) ci dorim o creatie elementara pe baza constiintei. Atitudinea senzitiva (...) doreste misterul, confuzul si conduce din nou la formele senzitive ale subiectului care ne va indrepta spre un nou romantism al artei, al tehnicii, al opticii, al fizicii". Cum se poate usor discerne, ideile lui Hans Richter releva o sinteza intre mai multe precepte suprematiste si neo-plastice expuse metodic, dar larg raspandite in Europa acelor ani.

Din mai multe motive, 1924 a fost anul de maxima importanta al primei avangarde romanesti. Abia incepand cu aceasta data, se poate vorbi de constituirea unui "grup cobnstructivist" prin intoarcea in tara a lui Hans Mattis-Teutsch, si a Militzei Petrascu. In acelasi an debuteaza si se afirma Victor Brauner, iarCorneliu Michailescu dobandeste un premiu al Salonului Oficial pentru o lucrare intresanta. In anul 1924 apare Punct, revista de arta constructivista internationala", condusa de Scarlat Calimachi si Stefan Roll, ca si numarul unic al revistei 75 H.P. in paginile careia Ilarie Voronca si victor Brauner au inventat "picto-poezia". Dar abnul 1924 ramane memorabil mai ales prin marea expozitie internationala organizata de avangardistii romani in sala Sindicatului Artelor Frumoase, la care au participat ca invitati; Jean Arp, Paul Klee, Brancusi, Kurt Schwitters, Hans Richter, Arthur Segal, Wiking Eggeling, Moholy-Nagy, Lajos Kassak iar dintre romani, Militza Petrascu, Marcel Iancu, Victor Brauner, M.H.Maxy, H. Mattis-Teutsch. Aceasta manifestare, care n-a avut decat un precedent in Romania (expozitia organizata de Iser la Bucuresti, in 1910, cu participarea unor Derain, Forain si Galanis) a fost rezultatul meritoriei activitati "internationaliste" a fost realizat dupa un scenariu tapageur care amintea serile de la Cabaretul Voltaire (jazz-band din care nu lipsea nici negrul, obscuritate totala). Pe tot timpul cat expozitia a fost deschisa, s-au organizat in diverse sali ale Sindicatului spectacole cu piese de teatru moderne, intr-o montare de avangarda, "citiri" de opere literare noi etc.
Viu comentata de presa epocii, de Tudor Vianu si Oskar Walter Cisek de pilda, aceasta expozitie a starnit si interesul lui Lucian Blaga (...).

Odata cu aparitia unei promotii de artisti mai tineri, recent intorsi de la Berlin sau Paris, punctele de vedere s-au multiplicat, aparand nuante noi. Anvangarda se dezvolta in medii relativ restranse care, inconjurate de ostilitate generala se caracterizeaza cel mai adesea din dogmatism. Grupul, ca structura de baza a miscarii de avangarda, are aptitudinea de a exalta cunostiintele sustinand un idela comun, dificil de aparat, si degaja prin insusi acest fapt o "psihologie sectara". Noii veniti, in frunte cu M.H. Maxy au simtit probabil nevoia unei "miscari" proprii, au dorit sa se conduca ei insisi, nu sa fie condusi. Pe de alta parte, in aceasta noua etapa, a mai functionat si acel paradox al avangardei, potrivit careia miscarea se "perimeaza", se "academizeaza" cu iuteala chiar sub proprii sai ochi.

In aceasta situatie apare in 1925 revista Integral, "revista de sinteza moderna". Fara sa conteste ideile lansate de Contimporanul, cum a facut-o mai tarziu gruparea de la revista unu, integralistii au plecat chiar de la aceste idei. Revista era condusa la Bucuresti de M.H.Maxy, Ion Calugaru, Ilarie Voronca, F. Bunea; ea dispunea si de o "redactie" la Paris, unde era reprezentata de B. Fundoianu si H.Mattis-Teutsch. Pctorii Victor Brauner si Corneliu Michailescu au colaborat de asemenea la Integral.

Integralismul (varianta romaneasca a constructivismului) a fost clar definita de Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) intr-un interviu cu Luigi Pirandello: el este "o sinteza stiintifica si obiectiva a tuturor eforturilor estetice incercate pana in prezent (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste si urmarind sa reflecte viata intensa si grandioasa de secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului, prin inteligenta rece a inginerului si prin triumful sanatos al sportsmanuli". In textul citat, Mihail Cosma formula pe larg ceea ce "in ritm de aparat Morse" decreta manifestul insusi al integralismului, publicat in primul numar al revistei: "Noi traim definitiv sub semn citadin. Ritm-viteza... planeta de stindarde, uzine; dansul masinilor pe glorii de bitum. O incrucisare de ere. Clase sociale coboara, economii inedite sunt construite. Proletarii impun forme". Exclamand "ce inflatie de genialitate!", integralisti refuza "ratacirea printre intelectualisme". In succesiunea neincetata de curente de avangarda "integralismul ofera o certitudine"; de altfel, in interviul mentionat, Mihail Cosma ii oferea lui Pirandello sa imbratiseze integralismul exact pentru aceasta calitate majora!

Din toate proclamatiile galagioase de genul celor mentionate mai sus, mai retinem una de origine pur constructivistya: "Scufundati in colectivitate, ii creem stilul dupa instincte pe care ea abia le banuieste". In fine, ar mai trebui remarcata aspiratia integralistilor catre instaurarea unei "ordini clasice", un paradox care a caracterizat si alte miscari de avangarda. Noutatea, inventia, viteza urmau sa devina componente ale unui "stil al secolului", un fel de sinteza moderna si clasica in acelasi timp. Polemizand cu suprarealismul care "nu raspundea ritmului epocii", Ilarie Voronca preciza pozitia integralista drept "ordine-sinteza, ordine-esenta constructiva, clasica".

Inainte de a examina realizarile practice ale integralismului in artele plastice, vom face o analiza a conceptelor teoretice ale lui M.H.Maxy, care e nu numai initiatorul dar si reprezentantul cel mai tipic al acestei miscari. Intr-un "cronometraj pictural"a publicat in 1924 in Contimporanul (o schema foarte personala a evolutiei artelor de la "pictura narativa" pana la "moartea sa sacadata, ca un "raport estetic intre forme si culori; spiritualism conceptual, mecanic, dinamic, static; pictura: geometrie plana; constructivismul - functiune arhitectonica. Moartea tabloului. Sfarsit". Evident, Maxy considera constructivismul o experienta-limita; dupa el, nimic nu mai putea fi intreprins in acelasi fel. La fel ca Malevici in fata taboului sau care reprezenta un patrat negru, Maxy concepea desertul non-obiectualului.

Care era viitorul pe care Maxy il intrevedea artei in acel moment? "Asteptare, munca, asteptare. Lupta titanica de precizare a cubismului constructiv (s.n.). Sectorul isi cauta stilul in toate domeniile. Asteptam, muncim, transformam". In timp ce Marcel Iancu isi continua intr-o anume masura preocuparile constructiviste mai ales in arhitectura (caci in pictura se eliberase de orice constrangere exprimandu-se cu o vitalitate expresionista cu totul particulara), M.H.Maxy a incercat sa iasa din "criza" abstractionismului geometric prin "sinteza moderna" pe care a numit-o integralism si care era in fond un cubism cu o nota constructivista pronuntata. Deja in 1925, intr-un articol dedicat personalitatii lui Artur Segal, profesorul sau de la Berlin, Maxy afirma ca la acea data constructivismul se realizase plenar in arhitectura, principiile sale generale ramanand pentru artele plastice numai "un sistem de constructivitate" foarte propriu a exprima spiritul epocii. Daca in planul creatiei, dupa opinia integralistilor, constructivismul se aratase a fi un drum care se termina intr-o fundatura, el capata dimpotriva un sens pozitiv, "valorizandu-se" in arhitectura, decoratie interioara, decor de teatru sau in ambianta strazii, tinand cont de faptul ca Mazy era un intelectual format dupa curentele zilei, se poate considera ca acest gen de conceptii ar putea fi redevabile unor dintre ideile productivistilor rusi. In orice caz, cu ocazia expozitiei Academiei artelor decorative (1926), condusa de Andrei Vespremie si Fischer - Galati, Maxy deplangea faptul ca "stilul obiectelor este mult prea divers pentru ca el sa fie reprezentativ", deceland de asemenea o indezirabila adaptare a artistilor decoratori dupa gustul publicului. Participanc cu grupul sau la aceasta expozitie, Maxy adauga: "Constructivismul, sau mai exact estetica noului constructor, manifestata curent in periodicele moderne si exemplificata prin participarea noastra la expozitie (...) nu e decat avertismentul platonic al unei convingeri care a determinat in alte parti reviziuirea atator valori". Asociat cu Victor Brauner si Corneliu Michailescu, Maxy crease deja in 1925 un Atelier al revistei Integral care executa "decoratii interioare, mobile, covoare, ceramica, decoruri si costume de teatru, constructii de scena si de cinema> Un an mai tarziu, revista Integral anunta deschiderea Academiei artelor decorative, reorganizata in strada Campineanu, in acelasi timp cu un "Salon permanent de arta decorativa pentru interiorul modern". Academia oferea cursuri dintre cele mai diverse - tesut de covoare, desen si pictura, istoria artelor si studiul stilurilor, sculptura in fildes. Profesori erau M.H.Maxy, Victor Brauner, Corneliu Michailescu, Cornel Medrea si Andrei Vespremie, iar printre expozantii "Salonului permanent" al Academiei figurau: Jean Al. Steriadi, Nina Arbore, Iorgulescu-Yor, Brauner, Mattis- Teutsch etc. Daca programul Academiei era prea ambitios pentru realitatile sociale ale Romaniei din acea epoca, nu se poate nega bunul gust al creatiilor artistilor profesori - obiecte utile si frumoase purtand ambrenta stilului epocii (art deco), din pacate prea putin studiate pana in prezent. De la primul numar al revistei, "grupul" integralist anunta, cu titlu de prima afirmare practica a esteticii sale, realizarea unei serii de "constructii scenice" pentru piesa "Saul" de Andre Gide. De fapt Maxy era autorul acestei scenografii: el manifestase un interes constant pentru experientele scenografice ale avangardei constructiviste ruse si germane. In 1926, Maxy realizeaza decorul si costumele pieselor "Manechinul sentimental" de Ion Minulescu, "Omul, bestia si virtutea" de Luigi Pirandello si "Saul" de Gide. In ansamblul vizual pe care-l reprezinta constructia scenica, constumul joaca un rol important, el fiind "masca corporala a actoruui", dupa expresia lui Maxy. Costumele pe care acesta le-a desenat pentru piesa lui Gide duc cu gandul la figurile abstracte ale tablourilor din aceasta perioada. Fara sa ajunga la ideea-limita a "actorului-obiect", cum se intampla in anumite scenografii de Leger, Picasso sau Oscar Schlemmer, rochiurile de costume desenate de Maxy tind sa incorporeze personajul in decor, la fel ca in propria pictura.

Marcel Iancu manifesta in 1925 un interes asemanator pentru costumul din Commedia dell'Arte cu ocazia demonstratiei de arta noua a revistei Contemporanul, cand concepuse accesoriile vestimentare pentru piesa "Arlechinada" de Evreinov (pusa in scena de Sandu Eliad). In cursul anilor urmatori, Iancu a mai creat decoruri si costume pentru piesele "Lozul de mare" de P.Locusteanu, "Banchetul" de I. Sangeorgiu, "Voulez-vous jouer avec moi?" de Marcel Achard, "Dona Juana" de Kaiser si "Cain" de Wildgans.

In pictura lui M.H.Maxy, se gasesc putine lucrari ale caror "teme constructive" sa nu dateze din 1923, cu notabila exceptie a Constructiei spatiale, pictata in 1929. Aceste constructii au fost expuse probabil la galeria Der Strum (1923). Tablourile se remarca mai degraba prin dinamismul lor, avand mai multe puncte in comun cu futurismul si cubismul analitic decat cu neoplasticismul. Temperament impetuos, Maxy este opusul artistilor gen Mondrian si Malevici. Intr-un interviu acordat lui Gheorghe Dinu in 1927, Maxy declara: "S-a ajuns la un moment dat ca alfabetul geometric sa fie baza compozitiei abstract- constructiviste, pe calea emotionalului pur, sintetic. Tabloul va fi treptat devalorizat si pictura va fi reintegrata arhitecturii, stilului nou al artei decorative". Aceste cuvinte rezuma intreaga atitudine a integralismului la adresa constructivismului. In cadrul avangardei plastice romanesti, integralismul se aseamana exact operei lui Maxy, osciland intre cubismul analitic, futurism si pictura abstracta, adica forme de expresie intemeiate pe un sistem de "constructivitate". Integral ne ofera sinteza acestor moduri de structurare a imaginii, in stilul usor barochizant prin exces al picturii lui Maxy.

In ce-l priveste pe Victor Brauner, si intr-o anumita masura pe Corneliu Michailescu, perioada integralista se caracterizeaza prin experiente. Pentru amandoi, integralismul nu a fost decat o etapa a dezvoltarii lor artistice ulterioare. Incepand cu 1923, Brauner picteaza mai multe tablouri reprezentand forma umana anormal alungita, stilizata in planuri curbe. Cercetarile sale se precizeaza in anul urmator in foarte interesantele compozitii create cu ajutorul literelor si formelor abstracte, pe care el si Ilarie Voronca le vor numi "pictopoezii". La expozitia internationala din 1924 de la Bucuresti, Brauner partica cu patru constructii. Un portret al lui Ilarie Voronca, in care Brauner realizeaza un maximum de consecventa constructiva (dupa opinia noastra), dateaza din anul urmator. Figura poetului este compusa din planuri geometrice care-l integreaza intr-o unitate compozitionala construita cu unghiuri, arcuri de cerc, forme diverse, litere, fragmente de cuvinte aluzive la "pictopoezie. Ilustratiile geometrizante publicate de Brauner in Integral cedeaza treptat locul unei l;ibertati inventive din ce in ce mai dezlantuite, poate mai putin formala cat poetica.

Pictura lui Corneliu Michailescu din perioada integralista este mai putin unitara din punct de vedere al stilului in afara unor compozitii mai importante, precum Paznicii catelului, Angelus", sau Bunavestire, Mihcailescu a pictat naturi moarte structurate pe o trama geometrica accentuata, de exemplu Natura moarta expusa in 1928 la societatea "Arta romana". A publicat de asemenea mai multe desene in revista Integral, dintre care unele sunt abstracte, exercitii de forme denotand o anume calitate hipnotica a geometriei de a se transofrma intr-un fel de "dictare automata" de forma care nasc una din cealalta. La Atelierul revistei Integral si mai apoi la Academia de arte decorative, Corneliu Michailescu a creat o serie de sculpturi de mici dimesiuni care demonstreaza un simt pronuntat al monumentalului si al analizei formelor in spatiu, cum ar fi o Madona conceputa dupa un tip de analiza cubista sau un proiect de monument funerar in care schita reuneste constructia monumentala si decorativismul art deco. Anumite sculpturi au servit drept "model" pentru picturile sale (capul de Asceta, reluat in Angelus), pe cand altele au servit drept obiecte in compunerea anumitor naturi moarte.

O legatura organica intre pictura si sculptura exista de asemenea in opera lui Hans Mattis-Teutsch; un numar din lucrarile sale in lemn, elegant curbate, isi au originea in figuri din tablouri. Mattis-Teutsch a participat la "Salonul permanent" al Academiei artelor decorative cu picturi, sculpturi si obiecte; resita Integral a publicat de o maniera sporadica o serie din linogravurile sale, dar el este totusi considerat ca un reprezentant marcant al avangaardei din Romania nu numai datorita realului sau prestigiu international dar si datorita lucrarilor sale expuse la diverse manifestari de arta noua din Bucuresti. Integral isi inceteaza aparitia in 1928. Artistii care au colaborat la ea si-au continuat cercetarea pe cai individuale. Ideile generale formulate in manifestul integralist erau in mod natural acceptate de toti, dar spera sa fi aratat ca maniera in care fiecare a realizat "sinteza moderna" integrala a fost diferita. Brauner, Mattis-Teutsch, Corneliu Michailescu nu erau singurele personalitati care se opuneau retelelor; nici Maxy nu li s-a conformat. Adversar al oricarei formule, el scria in catalogul celei de a doua expozitii de arta noua (1929): "A te supune unei formule - suferi ca-i devii sclav; a incerca o noua formula: a deveni". Deci avertizeaza Maxy, "formula non-formulei" e la fel de periculoasa ca "vanitatea de a se sti posesor" conducator intrasigent al unui grup. Iata observatii de bun simt care ar putea constitui si motive suficiente pentru dispersarea grupului integralist. Pe de alta parte, Radu Bogdan remarca: "Presiunea pedagogica" exersata de constructivism asupra artelor plastice din deceniul al treilea a slabit nu numai in tara noastra, fiind inlocuita de preocupari de alt gen. Fara a mai vorbi de Marcel Iancu, Victor Brauner sau Corneliu Michailescu, Maxi insusi a revenit "la subiect intr-o maniera programatica cu ocazia expozitiei personale din 1927. "Iata subiectele" - declara el enumerand obiecte menajere, copii, animale, eroi de utopii stiintifice si politice, pentru a sublinia - "iata in fond ceea ce poate pune in functiune un organism producator de ceea ce numim in general Pictura".

Plecand de la principiile severe ale constructivismului, integralismul s-a dezvoltat fara incetare, devenind mai viu, vizand sa exprime spiritul epocii prin diversitate si spontaneitate. El ramine o forma de manifestare originala in cadrul avangardei din Romania, deviza sa putand fi formula lui Maxy: "Omul trebuie sa incerce (...) sensibilitatea nu poarta uniforma".

Ultima actualizare: 8 septembrie 1999
Revenire la:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Cultura	Index Arte Plastice			Limba Engleza		Contact