Spre deosebire de piesele mari lucrate din lemn (porti, mobilier), obiectele de mici dimensiuni: furci de tors, baltage, bate, cauce (numite si cana de padurar, capcea, capcica) constituie o categorie aparte a artei populare, intrucat autorii lor nu sunt mestesugari specializati. Cu atat mai mult admiram formele artistice in care s-au implinit aceste lucrari, reflectand talentul, iscusinta si inventivitatea de exceptie ale poporului roman.

Materialul din care se realizeaza atat caucele, cat si toate celelalte obiecte de uz personal, asupra carora taranul zaboveste cu migala si talent, trebuie sa intruneasca anumite proprietati, pentru a i se da forma artistica dorita. Este necesar ca fibra lemnului sa fie moale, permitand tehnici subtile de decorare (incizia, decuparea, excizia, crestarea, zgarierea), dar si elastica, pentru ca ornamentele sa aiba relief si rezistenta in timp. De exemplu, nu se foloseste lemnul de brad, pentru ca este rigid, ci lemnul de paltin sau arin.

Registrele predilecte de ornamentare a caucelor sunt:

• manerul, decorat cu un motiv central: fereastra in cruce, crucea decupata sau simbolul solar decupat;
• baza, unde se repeta aceleasi motive, realizate insa prin incrustare;
• corpul caucului, in special la caucele semisferice, de data mai recenta, pe care se continua modelul manerului sau al bazei; in acest caz, tipologia decorului se modifica, motivele geometrice si religioase fiind inlocuite cu cele naturaliste (frunze, flori, ramuri, cerbi, caprioare) sau antropomorfe.

Exista cauce pe care sunt crestate numele detinatorului si anul in care au fost lucrate, fie, mai rar, unele avand sculpturi ce reprezinta un adevarat blazon; asemenea cauce erau purtate la cingatoare si deveneau marca de prestigiu a posesorului, dezvaluind modul in care padurarul sau pastorul roman gandeste relatia sa cu lumea.

Cauce, Transilvania (Hunedoara), inceputul secolului al XX-lea

Ultima actualizare: 25 martie 2003
Legatura catre:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Cultura	Inapoi			Limba Engleza		Contact