Muzeul Etnografic al Maramuresului
Organizarea caselor maramuresene
INTERIORUL
Arhitectura interiorului este adaptata nevoilor casnice si, desigur, estetice. Investigatiile de teren si de arhiva au scos la iveala interiorul din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, care prezinta o mare importanta pentru stadiul cercetarii actuale.
Camera de locuit, care in limbajul local se numeste "casa", cuprinde universul domestic ce corespunde, asadar, gustului estetic si pragmatic al femeii. Amprenta femeii este prezenta peste tot, atat in ceea ce priveste aranjamentul, compartimentarea si marcarea unor locuri si obiecte folosite in viata de zi cu zi, cat si in practica diverselor ritualuri.
Elementul care determina organizarea interiorului, atat in plan material cat si in cel ritual, este"mestergrinda". Aceasta strabate in lungime toate incaperile constructiei si leaga peretii transversali, iar prin grinzisoarele care se succed deasupra si la intervale egale leaga si peretii laterali si, desigur, sustine intreaga structura a acoperisului.
| 
|
Mestergrinda imparte, totodata, spatiul casei in doua: in dreapta, spatiul "faptelor de viata" (unde sunt situate vatra cu patul si cuptorul) ; in conditii normale aici se consuma nunta si se concepe noua viata, se naste si se moare, iar in stanga, spatiul "faptelor de ritual", unde se succed ceremoniile "botejunii"si "nunti"; tot aici este asezat mortul (cu sicriul pe masa) si se practica priveghiul si prohodul.
Spatiul faptelor de ritual este decorat pe pereti cu frize formate din icoane sfinte alternand cu blide din ceramica frumos impodobite cu stergare. In colt se afla masa care de-a lungul celor doi pereti este incadrata de lavite si/sau ladoaie asezate in unghi drept. Deasupra patului, pe perete, este prinsa "ruda" (culmea) pe care se depoziteaza cergi, covoare, lipedeie, stergare, fete de masa, perne etc., dispuse in straturi, implinind cele trei functii: estetica (de infrumusetare a interiorului), de depozitare si de etalare a zestrei fetei din casa, intr-un sincretism perfect. Dupa usa este situat dulapiorul cu vesela, iar pe peretele opus se gasesc linguarul, blidarul etc. Dupa icoane si deasupra mestergrinzii sunt ascunse in cutii acte, briciul de ras, crucea de Boboteaza, busuioc, buricul uscat al copilului, in vederea dezlegarii in cadrul probei de initiere. In capul patului, pe laita, se asaza lada de zestre.
Armonia interiorului este accentuata si de cromatica textilelor si obiectelor ce-l impodobesc.
ANEXE GOSPODARESTI
Gospodaria traditionala era conceputa dupa randuieli bine statornicite care vizau in primul rand functionalul. In partea opusa casei, care era asazata cu fata spre rasarit sau miazazi, se aflau grajdul si sura, cotetele porcilor (toate in ocolul vitelor) ; lateral se gasea colejna pentru adapostirea carutei, a lemnelor si uneltelor agricole; in gradinuta de flori este situata de obicei fantana (cu cumpana sau cu roata). Cosarele pentru porumb si, desigur, adaposturile pentru instalatiile tehnice necesare in gospodaria omului --uleinite (cu "berbeci" sau cu "surub"), rasnita de mana (de la cele simple pana la cele cu sisteme mecanice etc. ), strungul de lemn, batoza (in unele cazuri) - sunt componente de baza ale gospodariei traditionale cu specific agro-pastoral.
| 
|
In gradina din spatele casei sunt dispuse claile de grau, de paie, "jirezile" de coceni de porumb, "clenciurile" (parii) pentru uscatul lucernei si trifoiului si, desigur, "soprul" sau "oborocul" pentru fan, dar si gropile pentru sfecla, cartofi, mere etc. In fundul gradinii, izolat, este WC-ul traditional.
Specifica zonei este gospodaria cu curte dubla de tip agro-pastoral.
|
Portile se constituie ca atribute de ordin cultural ce confera identitate zonala, apartinand, in forma aceasta Maramuresului prin excelenta. Poarta a fost candva o marca sociala a proprietarului. Ea desparte spatiul sacru al gospodariei de spatiul dinafara, reprezentand mandria maramuresanului. Daca astazi portile sunt foarte incarcate cu tot felul de motive decorative si chiar supradimensionale, exemplarele restaurate si conservate in muzeu sunt cele clasice, cu proportii ideale, iar decorul este corespunzator.
|
Pierzandu-si semnificatiile initiale, motivele sculptate au trecut din planul magico-mitic in cel artistic, estetic. Preponderent, pe stalpii portilor gasim sculptate "pomul vietii", ca simbol al vietii fara de moarte, insemne solare si stelare, marci crestine, dar si sarpele, cocosul sau figuri antropomorfe, toate reprezentand expresia unor profunde credinte incifrate si pierdute in negura vremurilor. Frecvent, pe pragul de sus al portitei, apar consemnate numele proprietarului si data constructiei portii. Nu rareori, in locuri mai ascunse este gravat si numele mesterului.
