Muzica populara, pe de o parte, cea mai veche forma a creatie a muzicii românesti, caracterizata de o mare vitalitate pana in zilele noastre, si pe de alta parte, o sursa definitorie pentru creatia muzicala culta, atat religioasa cat si laica. In conservarea muzicii populare un rol important l-au avut, pe langa audienta permanenta, marii artisti. Unul dintre ei este Gheorghe Zamfir, care este celebru astazi in lume, facandu-se cunoscut prin interpreterile la un instrument tipic românesc, naiul.

Creatia muzicala religioasa, nascuta sub influenta bizantina, ajustata la intonatiile muzicii populare locale, a avut o perioada de glorie in secolele 15 - 17, cand reputate scoli de muzica liturgica s-au dezvoltat in cadrul manastirilor românesti. Influentele rusesti si occidentale au adaugat introducerea polifoniei in muzica religioasa din secolul 18, un gen dezvoltat de o serie de compozitori români in secolele 19 si 20.

Muzica laica are trasaturi caracteristice distincate in Principalitatile Române pana la sfarsitul secolului 18 si inceputul secolului 19. Influenta occidentala din Transilvania atat in muzica instrumentala (in particular orga) si in muzica vocala, pe cand influentele orientale au fost preluate in principal in Valahia si Moldova. Totusi, dupa stabilirea aici a mai multor muzicieni straini, si turneele facute de trupele de opera straine, a evoluat o tendinta spre muzica occidentala atat in Valahia cat si in Moldova.

In ultima jumatate a secolului 19 au fost fondate principalele institutii muzicale: Conservatorul din Bucuresti in 1866 (Conservatorul din Cluj s-a infiintat in 1825). Aceeasi perioada a cunoscut aparitia scolii nationale de muzica, bazata in principal pe muzica corala inspirata din cea populara si bizantina. Tot aceasta a fost perioada cand au aparut primele nume românesti in muzica de opera. Printre acestea amintim pe Haricleea Draclee (1860-1939), care si-a facut un renume pe marile scene de opera ale lumii care a jucat rolul Tosca la premiera acestei opere in 1900.

Coplesitoarea personalitate a lui George Enescu (1881-1955), compozitor (autor al cunoscutei opere Oedip), dirijor si interpret, a adus dimensiunea universala muzicii românesti. El a fost, impreuna cu contemporanul si prietenul sau ungurul Bela Bartok (care s-a nascut la Sânnicolau Mare langa Timisoara), un mare explorator al traditiilor muzicale populare, pe care le-a folosit in cautarile sale revolutionare pentru noi cai formale a expresiei artistice. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, scoala româna de muzica a fost prezenta pe scenele internationale, in special in domeniul instrumental si dirijoral, prin marile nume ca pianistul Dinu Lipatti (1917-1950) sau dirijorii Ionel Perlea (1900-1970) si Sergiu Celibidache (1912-1996), care au fost nevoiti sa-si dezvolte talentul lor creativ in afara granitelor tarii, Constantin Silvestri (1913-1969) etc.

Anii de dupa razboi au cunoscut o inflorire a muzicii românesti. In paralel cu diversificarea genurilor muzicale, dirijorii si interpretii, atat instrumentali cat si vocali au fost aclamati in numeroase tari. Orchestra filarmonica "George Enescu" sau corul "Madrigal" sunt numai doua nume din lunga lista a realizarilor internationale. Printre compozitori, trebuie mentionat Mihai Jora (1871-1971) care a fost primul care a compus lieduri si muzica de balet; Paul Constantinescu (1909-1963), autorul oratoriilor inspirate din trasaturile bizantine ale muzicii românesti vechi; Sabin Dragoi (1894-1968), primul care a compus o drama muzicala inspirata din istoria României; Dimitrie Cuclin (1885-1978) si Mihail Andricu (1894-1974) pentru deosebita lor contributie la promovarea muzicii românesti prin lucrarile lor simfonice.

Astazi optiunile tarilor europene au creat posibilitati pentru reconstruirea podurilor catre viata muzicala internationala, atat prin participarea muzicienilor români la evenimente internationale de prestigiu sau prin organizarea de astfel de evenimente in România, printre care prestigiosul Festival International George Enescu, care se tine in Bucuresti.
In ceea ce priveste opera inainte de al doilea raazboi mondial existau 2, cinci erau in 1960 si sase sunt in prezent.
Numarul de teatre de comedie si varietati a scazut de la 19, in 1985, la 12 astazi, in timp ce orchestrele filarmonice si simfonice si-au marit numarul de la 10 in 1950 la 17 in prezent. Numarul de spectatori variaza de asemenea: 2 milioane in 1950, 3 milioane in 1980, 1.1 milioane in prezent.

Ultima actualizare: 8 septembrie 1999
Revenire la:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Cultura	Index Muzica			Limba Engleza		Contact