Literatura - Mihail Sadoveanu

MIHAIL SADOVEANU
(1880-1961)

1880 Pe data de 5 noiembrie, se naste la Pascani, înregistrat pentru început sub numele mamei sale.
1887 Mihail Sadoveanu este în clasa I la scoala primara din satul Vatra Pascani. Primul sau învatator, Mihai Busuioc, îi va marca hotarâtor evolutia. În povestirea "Domnu Trandafir" este evocata figura celui care l-a învatat "ortografia si istoria".
1891 Termina scoala primara din Vatra Pascanilor, dar, pentru a putea frecventa cursurile gimnaziului "Alecu Donici" din Falticeni, este nevoit sa repete clasa a IV a, deoarece trecea de la o forma de învatamânt "rural" la unul "urban". Soarta face ca unul dintre colegii sai de clasa sa fie Eugen Lovinescu, fiul directorului scolii, marele critic literar de mai târziu. În jocurile lor copilaresti, Sadoveanu va fi în rolul "haiducului", în timp ce Lovinescu va fi "poteras".
1895 Moare mama sa, Profira Ursaki, moment pe care viitorul scriitor îl va evoca în povestirile de mai târziu. Tot în acest ani se deruleaza faimosul esec întruchipat de teza de la matematici, consecinta fireasca a ratacitorilor si visarilor de la Nada Florilor. Între 1895-1896, va fi nevoit sa repete clasa a III de gimnaziu. În toti acesti ani petrecuti la Falticeni, penduleaza între lecturile profitabile si evadarile în natura.
1897 În saptamânal "Dracu" din Bucuresti, apare schita Domnisoara M din Falticeni, semnata cu pseudonimul Mihai din Pascani. În toamna acestui an se înscrie la Liceul national din Iasi, liceu care azi îi poarta numele. Este perioada definitorie pentru formarea sa, având parte de o serie de profesori renumiti, în frunte cu cunoscutul filolog junimist Vasile Burla, directorul liceului.
1898-1899 Continua colaborarea la diverse publicatii ale vremii: Vieata noua, Pagini literare, Opinia.
1900 Dupa absolvirea Liceului National se înscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, dupa îndemnul tatalui sau. Nu va urma pentru multa vreme aceste cursuri, fiind atras de mirajul literaturii. Începe scrierea povestirilor ce vor constitui volumul de peste câtiva ani, Dureri înabusite. Ia hotarârea eroica de a trai din scris.
1901 Se va stabili la Falticeni, casatorindu-se, în acelasi an, cu Ecaterina Bâlu.
1904 Primeste un post de copist la Casa Scoalelor, în Bucuresti. În acest an se produce o prima mare cristalizare a acumularilor sadoveniene: aparitia succesiva a patru volume de proza: Povestiri, Soimii, Dureri înabusite, Crâsma lui mos Precu. Faptul face ca acest an sa fie supranumit "anul Lui Sadoveanu" (N. Iorga).
1906 Se reîntoarce la Falticeni, de unde va începe o rodnica si îndelungata colaborare cu revista Viata Româneasca. I se publica, printre altele, Floare ofilita si Amintirile caprarului Gheorghita.
1908 Îi apar volumele: Duduia Margareta, O istorie de demult, Oameni si locuri.
1910 Este numit director al Teatrului National din Iasi (pâna în 1919).
1913 Ia parte la campania din Bulgaria, ca sublocotenent si apoi locotenent.
1915 Apare romanul Neamul Soimarestilor, marcând o noua etapa scriitoriceasca.
1918 Dupa încetarea razboiului mondial, Sadoveanu se va stabili la Iasi, în fosta casa a lui Kogalniceanu din Copou (azi muzeul "Mihail Sadoveanu"). Este locul cel mai fericit al existentei sale, atât din punct de vedere familial, cât si artistic. Aici va concepe peste 30 de titluri din opera sa.
1921 Moare tatal sau, Al. Sadoveanu. Devine membru cu drepturi depline al Academiei Române.
1922 Concepe bijuteria literara Dumbrava Minunata, care va apare în 1926.
1923 Rosteste faimosul sau discurs de receptie la Academia Româna, facând elogiul poeziei populare.
1925 Apare romanul Venea o moara pe Siret, pornit din loggia cladirii cantacuzinesti din Pascani, de unde se vedea ca-n palma valea Siretului.
1926 Tara de dincolo de negura si Dumbrava minunata.
1927 Ajunge, în obisnuitele peregrinari prin tara, în zona Oasa, descoperind "raiul" de la Valea Frumoasei si de la Bradu-Strâmb, un alt important spatiu de inspiratie pentru cel care era, deopotriva, vânator, perscar, scriitor. Face, de asemenea, o calatorie în Olanda, tot cu consecinte literare cunoscute (Olanda).
1928 Prolificul scriitor publica într-un ritm sustinut, practic nemaiîntânit în spatiul nostru literar: Hanu-Ancutei, Demonul tineretii, Olanda, Împaratia apelor.
1929 O alta capodopera sadoveniana iese de sub tipar: Zodia cancerului sau Vremea Ducai-voda, roman istoric.
1930 Împlinind 50 de ani, "maestrul" era sarbatorit pe plan national, cunoscând toate onorurile civile. La editura Cartea româneasca apare romanul Baltagul, scris "dintr-o rasuflare" în circa doua saptamâni.
1932 Nunta domnitei Ruxandra.
1934 Viata lui Stefan cel Mare, scriere romantata ce anunta capodopera în trei volume Fratii Jderi.
1935 Ucenicia lui Ionut, primul volum din trilogia mai sus numita.
1937 Cartile lui Sadoveanu sunt arse în pietele publice de manifestanti aflati sub semnul fanatismului si intolerantei politice. Într-un generos "Protest al intelectualilor", scriitorul este aparat de valorosi oameni de cultura ai vremii.
1939 I se înmâneaza diploma de "Doctor honoris causa" al Universitatii iesene, în urma raportului citit de profesorul Octav Botez.
1940 Apare Divanul persan, carte pe care însusi autorul o aseaza între preferintele sale.
1942 Apare ultima parte din trilogia istorica Fratii Jderi: Oamenii Mariei Sale.
1943 Într-un fel de protest fata de ororile civilizatiei, Sadoveanu se retrage în Valea Frumoasei; unul dintre rezultatele acestei retrageri va fi volumul Povestile de la Bradu-Strâmb.
1944 Ororile razboiului îl ating din greu: Paul-Mihu, fiul cel mai tânar al scriitorului, moare la Turda, în luptele de eliberare a Transilvaniei. Casa din strada Witting 12 este lovita de bombe.
1946 Începe sa ocupe diferite functii social-politice în perioada comunista. Plateste greu tribut ideilor societatii socialiste, publicând carti nereusite, dupa metoda realismului socialist: Pauna Mica, 1948; Mitrea Cocor, 1949; Clont de fier, 1951.
1952 Vechiul roman Soimii, publicat în 1904, este reluat în ultima scriere sadoveniana importanta: Nicoara Potcoava.
1958 La E.S.P.L.A. apare volumul Aspecte din si opera lui Mihai Sadoveanu, cu fotografii de Dan Grigorescu, sub îngrijirea lui Constantin Mitru.
1961 Bolnav de câtiva ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19 octombrie. Este înmormântat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.

Neamul Soimarestilor (roman, 1915). Povesteste pe de o parte luptele între domnia lui Ieremia- Voda si Tomsa-Voda, iar pe de alta între razesime si boierime. Eroul central Tudor Soimaru (razes viguros si mândru) se întoarce dintr-o lunga pribegie în tinutul Orhei, unde-i ramasesera parintii si rudele. Intra în slujba domnitorului Tomsa, cu toata razesimea. Totodata, se amplifica ura sa, mostenita de la parinti, împotriva boierului Stroie Orheianu. Fata acestuia îl refuza si dispretuieste pe Tudor. Când polonezii îl rastoarna pe Tomsa din scaunul Moldovei si este instalat domn Alexandru Movila, eroul romanului îl ucide pe boier, incendiind curtea acestuia.

Motivul inegalabilei balade Miorita este ilustrat în romanul Baltagul (1930). Actiunea, de o simplitate fermecatoare, este plasata în zona de munte a Vaii Bistritei. Un oier înstarit de pe Valea Rarcaului, pe nume Nechifor Lipan, pleaca dupa oi la Dorna si nu se mai întoarce. Dârza sa nevasta Victoria cade pe gânduri si, fara zabava, pleaca în cautarea barbatului, pe Bistrita în sus. E insotita de fiul ei Gheorghita, pe care îl înarmeaza cu un baltag. Ajung la Dorna si, dupa ce capata unele informatii despre cel disparut, fac cale întoarsa si adulmeca urmele lui Nechifor Lipan. Vitoria si Gheorghita cauta din sat în sat (Brosteni, Borca, Sabasa), dar peste muntele Stânisoara, între Sabasa si Suha, urmele oierului devin neclare. Însa deodata gasesc la un gospodar câinele lui Nechifor si, astfel, afla oasele disparutului într-o râpa a Stânisoarei. Pâna la urma, Vitoria Lipan descopera ucigasii, doi oameni rai din Suha. Cel care-l omorâse cu baltagul pe Nechifor este lovit, tot cu baltagul, de catre Gheorghita.

Ultima actualizare: 8 septembrie 1999
Revenire la:	Pagina Nationala	Index Romania	Index Cultura	Index Literatura			Limba Engleza		Contact

1880	Pe data de 5 noiembrie, se naste la Pascani, înregistrat pentru început sub numele mamei sale.
1887	Mihail Sadoveanu este în clasa I la scoala primara din satul Vatra Pascani. Primul sau învatator, Mihai Busuioc, îi va marca hotarâtor evolutia. În povestirea "Domnu Trandafir" este evocata figura celui care l-a învatat "ortografia si istoria".
1891	Termina scoala primara din Vatra Pascanilor, dar, pentru a putea frecventa cursurile gimnaziului "Alecu Donici" din Falticeni, este nevoit sa repete clasa a IV a, deoarece trecea de la o forma de învatamânt "rural" la unul "urban". Soarta face ca unul dintre colegii sai de clasa sa fie Eugen Lovinescu, fiul directorului scolii, marele critic literar de mai târziu. În jocurile lor copilaresti, Sadoveanu va fi în rolul "haiducului", în timp ce Lovinescu va fi "poteras".
1895	Moare mama sa, Profira Ursaki, moment pe care viitorul scriitor îl va evoca în povestirile de mai târziu. Tot în acest ani se deruleaza faimosul esec întruchipat de teza de la matematici, consecinta fireasca a ratacitorilor si visarilor de la Nada Florilor. Între 1895-1896, va fi nevoit sa repete clasa a III de gimnaziu. În toti acesti ani petrecuti la Falticeni, penduleaza între lecturile profitabile si evadarile în natura.
1897	În saptamânal "Dracu" din Bucuresti, apare schita Domnisoara M din Falticeni, semnata cu pseudonimul Mihai din Pascani. În toamna acestui an se înscrie la Liceul national din Iasi, liceu care azi îi poarta numele. Este perioada definitorie pentru formarea sa, având parte de o serie de profesori renumiti, în frunte cu cunoscutul filolog junimist Vasile Burla, directorul liceului.
1898-1899	Continua colaborarea la diverse publicatii ale vremii: Vieata noua, Pagini literare, Opinia.
1900	Dupa absolvirea Liceului National se înscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, dupa îndemnul tatalui sau. Nu va urma pentru multa vreme aceste cursuri, fiind atras de mirajul literaturii. Începe scrierea povestirilor ce vor constitui volumul de peste câtiva ani, Dureri înabusite. Ia hotarârea eroica de a trai din scris.
1901	Se va stabili la Falticeni, casatorindu-se, în acelasi an, cu Ecaterina Bâlu.
1904	Primeste un post de copist la Casa Scoalelor, în Bucuresti. În acest an se produce o prima mare cristalizare a acumularilor sadoveniene: aparitia succesiva a patru volume de proza: Povestiri, Soimii, Dureri înabusite, Crâsma lui mos Precu. Faptul face ca acest an sa fie supranumit "anul Lui Sadoveanu" (N. Iorga).
1906	Se reîntoarce la Falticeni, de unde va începe o rodnica si îndelungata colaborare cu revista Viata Româneasca. I se publica, printre altele, Floare ofilita si Amintirile caprarului Gheorghita.
1908	Îi apar volumele: Duduia Margareta, O istorie de demult, Oameni si locuri.
1910	Este numit director al Teatrului National din Iasi (pâna în 1919).
1913	Ia parte la campania din Bulgaria, ca sublocotenent si apoi locotenent.
1915	Apare romanul Neamul Soimarestilor, marcând o noua etapa scriitoriceasca.
1918	Dupa încetarea razboiului mondial, Sadoveanu se va stabili la Iasi, în fosta casa a lui Kogalniceanu din Copou (azi muzeul "Mihail Sadoveanu"). Este locul cel mai fericit al existentei sale, atât din punct de vedere familial, cât si artistic. Aici va concepe peste 30 de titluri din opera sa.
1921	Moare tatal sau, Al. Sadoveanu. Devine membru cu drepturi depline al Academiei Române.
1922	Concepe bijuteria literara Dumbrava Minunata, care va apare în 1926.
1923	Rosteste faimosul sau discurs de receptie la Academia Româna, facând elogiul poeziei populare.
1925	Apare romanul Venea o moara pe Siret, pornit din loggia cladirii cantacuzinesti din Pascani, de unde se vedea ca-n palma valea Siretului.
1926	Tara de dincolo de negura si Dumbrava minunata.
1927	Ajunge, în obisnuitele peregrinari prin tara, în zona Oasa, descoperind "raiul" de la Valea Frumoasei si de la Bradu-Strâmb, un alt important spatiu de inspiratie pentru cel care era, deopotriva, vânator, perscar, scriitor. Face, de asemenea, o calatorie în Olanda, tot cu consecinte literare cunoscute (Olanda).
1928	Prolificul scriitor publica într-un ritm sustinut, practic nemaiîntânit în spatiul nostru literar: Hanu-Ancutei, Demonul tineretii, Olanda, Împaratia apelor.
1929	O alta capodopera sadoveniana iese de sub tipar: Zodia cancerului sau Vremea Ducai-voda, roman istoric.
1930	Împlinind 50 de ani, "maestrul" era sarbatorit pe plan national, cunoscând toate onorurile civile. La editura Cartea româneasca apare romanul Baltagul, scris "dintr-o rasuflare" în circa doua saptamâni.
1932	Nunta domnitei Ruxandra.
1934	Viata lui Stefan cel Mare, scriere romantata ce anunta capodopera în trei volume Fratii Jderi.
1935	Ucenicia lui Ionut, primul volum din trilogia mai sus numita.
1937	Cartile lui Sadoveanu sunt arse în pietele publice de manifestanti aflati sub semnul fanatismului si intolerantei politice. Într-un generos "Protest al intelectualilor", scriitorul este aparat de valorosi oameni de cultura ai vremii.
1939	I se înmâneaza diploma de "Doctor honoris causa" al Universitatii iesene, în urma raportului citit de profesorul Octav Botez.
1940	Apare Divanul persan, carte pe care însusi autorul o aseaza între preferintele sale.
1942	Apare ultima parte din trilogia istorica Fratii Jderi: Oamenii Mariei Sale.
1943	Într-un fel de protest fata de ororile civilizatiei, Sadoveanu se retrage în Valea Frumoasei; unul dintre rezultatele acestei retrageri va fi volumul Povestile de la Bradu-Strâmb.
1944	Ororile razboiului îl ating din greu: Paul-Mihu, fiul cel mai tânar al scriitorului, moare la Turda, în luptele de eliberare a Transilvaniei. Casa din strada Witting 12 este lovita de bombe.
1946	Începe sa ocupe diferite functii social-politice în perioada comunista. Plateste greu tribut ideilor societatii socialiste, publicând carti nereusite, dupa metoda realismului socialist: Pauna Mica, 1948; Mitrea Cocor, 1949; Clont de fier, 1951.
1952	Vechiul roman Soimii, publicat în 1904, este reluat în ultima scriere sadoveniana importanta: Nicoara Potcoava.
1958	La E.S.P.L.A. apare volumul Aspecte din si opera lui Mihai Sadoveanu, cu fotografii de Dan Grigorescu, sub îngrijirea lui Constantin Mitru.
1961	Bolnav de câtiva ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19 octombrie. Este înmormântat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.